Sinaia – > Busteni pe sus…

… că pe Valea Prahovei e prea aglomerat

Data: 29 decembrie 2009
Locaţie: Sinaia – Buşteni

Traseu: Cota 2000 – Babele () şi retur ~ 4 – 5 ore

Suntem la Sinaia de 2 zile şi vremea nu a ţinut deloc cu noi. Astăzi însă, mi-am pus ceasul de dimineaţă, pentru că ştiam că sunt şanse mari să fie senin. Chiar nu mi-a venit să cred când am scos capul de balcon şi am văzut un cer mai albastru decât mi-aş fi dorit, fără nici un pic de nor.

Gata! Pe cai! Ne-am pregătit repejor, eu cu gândul numai la faptul că în sfârşit o să ajung anul ăsta la Cruce, după eşecul de astă vară. Cu grabă cu tot, tot nu am reuşit să prindem prima telecabină, de la 8:30, şi spre ruşinea mea şi pe a 2-a am ratat-o la mustaţă.

Ei, se pare că nr. 3 a fost să fie.

 Cota 2000 – Vf. Furnica (2103 m) – Piatra Arsă (1950 m) – Babele (2206 m): 2h 45 (mers normal) 

La 9:50 se dă startul de la Cota 2000…but wait! Facem 2 paşi şi ne loveşte în faţă realitatea: un vânt puternic (nu ştiu ce viteză avea, chiar şi acum îmi pare rău că nu m-am interesat atunci) de te lua pe sus. Dar zic lasă, după ce coborâm Furnica, nu o sa mai fie aşa.

Înaintam însă cu viteza luminii stinse, pentru că din 5 în 5 paşi trebuia să mă opresc să-mi suflu nasu’… Da, nu râdeţi, că nu e deloc funny, vântul ăsta la 2000 m îşi bate joc în mai multe feluri…

În vârf de Furnică ne pregătim iar pentru coborârea pe care o făcusem cu doar 2 săptămâni şi ceva în urmă. Parcă pe zăpadă e o idee mai uşor şi mai rapid. După vreo 20 de minute suntem jos, unde într-adevăr vântul nu mai e chiar aşa hain, şi facem o pauză scurtă de poze şi asimilare a peisajelor din jur.

Zăpadă nu este foarte multă, vântul o spulberă la greu, însă, din cauză că nu ai cum să ţii exact poteca de vară, uneori te mai afunzi cu piciorul până la adâncimi variabile, chiar şi până peste genunchi.

Chiar dacă din cauza vântului aveam tendinţa să merg mai mult cu capul în jos, nu pot să nu arunc mereu câte un ochi drept înainte către Coştila, care tronează de departe, şi mai ales spre dreapta, la crestele zaharisite ale Baiului. Peisajul este cu adevărat breath-taking.

Cel mai amuzant este că abia acum, când am revăzut pozele, am descoperit că ochii mei mijiţi pe vântul ala nu au fost în stare să vadă ce a văzut aparatul, şi anume cuplul Coştila + Crucea Caraiman. Mai exact Crucea este cea pe care nu o văzusem, pentru că e într-adevăr mult mai mică şi mai pitită.

La ora 11:10 am ajuns la Piatra Arsă (Cota 2000 – Piatra Arsă: 1h20), neştiind cum se continuă drumul de la Piatra Arsă la Babele, astfel că am ocolit un pic. Pentru a continua traseul spre Babele, trebuie ocolit hotelul prin dreapta, după care se intră iar în jnepeniş.

Aici am făcut o mică pauză de dulciuri, după care ne-am continuat drumul, nu fără a observa urmele din imagine:

Oare or fi ale vulpoiului neînfricat?

Iuţesc pasul, iar după ce ieşim din jnepeniş traseul începe să urce niţel, ca să poată ajunge de la 1950 m la 2200 m.

La un moment dat observ că încep să se vadă stâlpii telecabinei Buşteni, aşa că nu mai e mult. În faţă se întinde o mare albă şi cum mergeam eu aşa mă loveşte liniştea şi … lipsa telecabinei. Atunci mă izbeşte din plin discuţia pe care am avut-o în maxi taxi de dimineaţă, când am concluzionat că parcă marţea e revizie la telecabina din Buşteni, şi această informaţie efectiv nu a făcut click cu faptul că noi cu telecabina AIA trebuia să coborâm de pe munte.

În momentul asta parcă mi-a fugit muntele de sub picioare. Era clar, nu era sfârşitul lumii, dar stai şi găseşte soluţia optimă prin care să mai şi ajungem la Cruce. Ne-am gândit că o variantă ar fi să dormim la Cabana Caraiman, dar Cristi avea ceva de lucru mai pe seară şi chiar nu era ideal. Visul meu începea să se năruie, şi nu puteam decât să sper că telecabina va merge sau ne va lua şi pe noi la întoarcere de la Cruce, măcar din milă, dacă nu din altceva.

Şi cum mă gândeam eu aşa, ridic ochii şi ce văd: o telecabină!! Fericirea mi-a trecut însă în secunda 2 când mi-am dat seama că nu e ceva anormal ca telecabina să circule, pentru că revizie înseamnă că o şi testează în mers.

Cu cât ne apropiam mai mult, cu atât vântul devenea din ce în ce mai nesuferit, şi ne mai venea şi direct în faţă de data asta, ceea ce chiar nu era îmbucurător, şi ne încetinea destul de mult.

Odată ajunşi la Telecabină, afară vântul deja era insuportabil. Am intrat ca să vedem ce şanse avem. Era ora 12:40 (Piatra Arsă – Babele: 1h30). Din prima am fost întâmpinaţi foarte “drăguţ” cu întrebarea: “Scopul şi durata vizitei” de la o persoana care probabil era in charge acolo. Am explicat că venim de la Cota 2000 şi vrem să coborâm mai târziu cu telecabina în Buşteni. Era un grup acolo care tocmai urcase cu telecabina din Buşteni, şi ni s-a spus să ne hotărâm în 30 de secunde dacă vrem să coboram în momentul ăla jos în Buşteni. Am gândit 5 secunde şi am refuzat politicos, eu cu ideea mea fixă că vreau la Cruce. Să nu mai zic ca eram destul de obosiţi şi vroiam şi noi să ne aşezăm pe ceva măcar 5 minute, şi am întrebat (arătând spre sala de mese) dacă nu putem sta câteva minute, la care din nou ni s-a spus “amabil’ că nu se poate, pentru că după ce pleacă grupul care tocmai sosise, se închide staţia. Evident că nu s-a închis chiar imediat, pentru că noi ne-am mai învârtit un pic pe acolo.

Am ieşit drept urmare din staţia telecabinei şi am început să sunăm disperaţi lumea să ne dea şi nouă un număr de telefon de la Cabana Caraiman. Nouă nu ni se încărca pagina pe telefon, lumea nu era la calculator, just great. Timpul se scurgea şi noi nu ajungeam la nicio concluzie. La Cabana Babele nu aveam deloc de gând să stau (prietenii ştiu de ce).

Am făcut rost până la urmă de două numere de telefon, dar la care nu a răspuns nimeni, pentru că telefoanele erau închise. Toate astea la un loc + vântul care îţi spulbera toate certitudinile m-au făcut să realizez că cel mai wise ar fi să renunţăm, şi să alegem calea sigură de a ne întoarce înapoi la Cota 2000, deşi nu aveam nici un chef să parcurg acelaşi traseu din nou, şi mai ales mă înspăimânta gândul să urc Furnica. Şi mai rău era faptul că nu ştiam exact la ce oră coboară ultima telecabină de la Cota 2000 spre Sinaia, şi nu aveam decât ora 15:45 întipărită în cap, drept şi prin urmare trebuia să ajungem înainte de această oră. Acum îmi dau seama că numai şi NUMAI condiţiile de la faţa locului m-au împiedicat să mă gândesc şi să analizez un pic mai mult situaţia si informaţiile pe care le cunoşteam. Mi-ar fi fost foarte simplu să fac următorul raţionament, dar pur şi simplu nu am putut: 15:45 era ora la care urcă ultima telecabină de la 1400 la 2000, drept urmare ajunge la 2000 cel târziu la ora 16:00. Mai mult decât atât, acum 12 ani când mi-am rupt piciorul pe Valea Dorului, îmi aduc aminte foarte clar că telescaunul se oprea pe la 16, tocmai ca lumea să se ducă la telecabină şi să coboare şi de asta m-am grăbit eu la ultima coborâre, ca să ajung la timp să mă urc în telescaun. De ajuns am ajuns, dar pe targă, şi cu mult după ora 16.

Lăsând asta la o parte, am hotărât să dăm o tură pe la Babele şi la Sfinx dacă tot am ajuns aici şi apoi să o luăm frumos pe urmele pe care am venit. Vântul era atât de puternic încât afară nu era ţipenie de om, tot ce se auzea era vântul şi nişte table scârţâind pe la acoperişul cabanei Babele, şi ca să înţelegeţi şi mai bine, parcurgerea celor 10 minute de la Babele la Sfinx mi s-a părut crimă de om pe vântul ala, aşa că m-am mulţumit doar cu o poză la Babele în care abia mă ţineam pe picioare (se şi vede).

Am încercat cu greu să prindem cum se vedea zăpada spulberată: această poză nu este neclară, ci pur şi simplu am fotografiat vântul :)

  Babele (2206 m) – Piatra Arsă (1950 m) – Vf. Furnica (2103) – Cota 2000: 2h (mers rapid)

Era ora 13:30 când am plecat pe traseu înapoi. Asta însemna că în 2h15 maaaxim trebuia să fim la telecabină. Având în vedere că la dus am făcut 2h45 de mers fără prea mari griji şi cu câteva mici pauze, am considerat că un turbo ar putea să ne scoată la liman. Aşa că am început maratonul. Din păcate, de la ora 9:30 dimineaţa nu ne mai aşezasem deloc nicăieri, prin bunăvoinţa celor de la telecabina Buşteni.

Ne-am setat amândoi pe turaţie maximă şi într-o oră am ajuns la Piatra Arsă. Pozele deveneau din ce în ce mai rare, doar ce mai apuca să facă Cristi în cele câteva secunde când mă opream să îmi trag sufletul. La Piatra Arsă, ca să scurtăm, am mers în continuare prin jnepeniş şi am trecut direct prin incinta stadionului, noroc că era o spărtură în gard, făcută probabil pentru a servi special acestui scop.

Cu cât ne apropiam mai mult de urcarea pe Furnica, cu atât mai mult mă gândeam cum să fac să-l ocolim. Numai că dacă îl ocoleam prin stânga, ajungeam undeva mai jos de Cota 2000, şi tot nu era bine.

Din cauza impunerii evidente pe care o are când te afli la bază, i-am dat porecla “Monstrul“. Şi astfel, la ora 15:10 am început urcarea. Eram deja destul de obosiţi şi nu ştiam decât că trebuie să ajungem sus cât mai repede. Mergeam mâncând pământul, înfigând beţele de-a dreptul frenetic ca să pot urca cât mai repede. Din când în când ridicam ochii din pământ şi mă uitam în sus la cât mai am. Şi mai aveam. Nu mă gândeam decât că trebuie să ajungem în timp să prindem telecabina. Asta era singurul scop. Puteam, evident, să coborâm pe jos până în Sinaia, chiar şi cu o singură frontală, dar..nu era de preferat.

A părut interminabil dar nu pot să zic cât de mare mi-a fost mirarea când am ajuns sus şi era 15:22. Am urcat în 12 minute. Nici acum nu-mi vine să cred. Sus mai era un cuplu care se întorsese de la Piatra Arsă pentru că aflase că nu merge telecabina la Babele. I-am întrebat dacă nu ştiu când e ultima telecabină şi au zis 17 fără ceva. Atunci a fost primul moment în care mi-am dat seama că s-ar putea să aibă dreptate. Am mers totuşi repejor la telecabină (nu înainte să mângâi un câine care avea o freză genială, cu şuviţe blonde: mega trendy!), şi m-am convins, era la 16:45. Am cam alergat de pomană, dar n-a stricat să îmi depăşesc un pic limitele şi să văd de ce sunt în stare. Astfel am făcut de la Babele la Cota 2000 fix 2 ore.

Drept urmare, ne-am aşezat frumos la masă pentru o ciorbă bine meritată, nu de alta dar muream de foame.

Până la urmă, traseul final a fost:

Cota 2000 – Babele (bandă galbenă) şi retur ~ 4 – 5 ore

Ce am învăţat azi:

  • Marţea, telegondola de la Sinaia este în revizie până la ora 12.
  • Până la ora 12 ar trebui să fie în revizie şi telecabina de la Buşteni, dar azi nu a mers decât pentru probe şi din câte stau să-mi dau seama, câteva transporturi de oameni aranjate sau după cum aveai noroc.
  • Când pleci pe traseu trebuie să ai la tine numerele de telefon de la cel puţin două cabane din zonă. N-ar strica nici să ştii klumea când şi după ce program funcţionează instalaţiile de transport (telecabine, telegondole, etc.), nu de alta dar noi am avut noroc.
  • Vântul te poate termina psihic, dacă îl laşi şi în special când nu ai experienţă. Dacă mai stăteam mult la Babele, cred că ar fi început să aibă un efect şi asupra noastră.
  • Ultima telecabina care pleaca iarna de la Cota 2000 la Cota 1400 este la ora 16:45.
  • Cabana Caraiman era închisă. Telefoanele erau închise.

5 comentarii:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *