C-un ochi citesc, cu celălalt visez

În ianuarie am primit o leapşa de la Aura. Am stat mult să mă gândesc dacă să-i dau curs, doar pentru simplul motiv că încă de la început, mi-am propus ca acest blog să conţină doar jurnale de călătorie/drumeţie. Cu toate acestea, mi s-a părut nepoliticos din partea mea să mă fac că plouă, şi plus de asta m-am gândit totuşi să răspund la această leapşă urmând cumva ideea blogului.
De aceea, voi specifica următorul lucru: având în vedere că mi-am dat eu aşa seama în sinea mea că acesta este un joc fără reguli şi am voie să fac ce vreau, o sa scriu fix despre ce vreau. Drept urmare, cuvântul “carte”, cu riscul că unii mă vor înjura, îl voi asocia cu orice seamănă, într-un fel sau altul cu o carte, ca format sau ca şi conţinut. Altfel spus, o sa scriu despre ce am eu chef!So here goes:

Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Evident, semn de carte, mi-e prea milă de carte. Plus că toate cărţile pe care le-am citit în ultimul timp au venit cu semn de carte “included”.

Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?

Hmmm… am primit o carte adevărată, însă nu de curând. De curând am primit ceva ce seamănă cu o carte, şi anume un carneţel care se numeşte City Notebook, care face parte dintr-o colecţie mai mare de mini-agende super classy şi utile care conţin în special hărţi ale unui oraş, care se vor a fi un fel de ghid de buzunar atunci când faci o călătorie într-un oraş celebru, like Paris, New York, Barcelona… lista fiind foarte lungă. Mi-aş fi dorit să îl fi avut pe cel cu Roma, atunci când am descoperit acest oraş la sfârşitul anului 2008 şi mi-am întocmit singură un ghid “turistic” personal.

A, şi să nu uit, am mai primit de curând şi o colecţie impresionantă de hărţi (ce? şi hârţile se citesc), pentru munţii pe care urmează să îi “escaladez” anul acesta, de care sunt foarte mândră. Cea a Bucegilor deja arată ca după război după cât de mult ori am deschis-o.

Citiţi în baie?

Nu. Am încercat odată să citesc o revista în timp ce făceam o baie (cică din aia relaxanta cu lumânări şi alte prostii), când am transpirat ca naiba, am udat revista, muream de cald de nici nu mai puteam respira… fisco total. Moment în care mi-am dat seama că astfel de desfătări nu sunt pentru mine.

V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?

Inginerul din mine nu prea a simţit nevoia să scrie o carte. Sau cel puţin nu-mi aduc aminte nimic concret aşa că…

Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?

Dacă e vorba de cele care vin odată cu ziarele, mi se par o idee buna.
Însă o idee şi mai bună mi se pare colecţia Ocolul pământului in 60 de cărţi, pe care o puteţi descărca de aici.

Care este cartea preferată?

Mi-a rămas în minte 19 secunde a lui Pierre Charras. Dar în orice caz, cartea mea preferata este Atlasul rutier! :)

Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Hmmm, da, hărţile. Le citesc şi le răscitesc de le vine rău.

Acum serios, voi reciti 19 secunde pentru că mi-am propus asta din momentul în care am terminat-o şi mi-am dat seama că nu am fost suficient de atentă la micile detalii, care erau de fapt “crema” plotului. Am vrut totuşi să aştept îndeajuns de mult pentru a o reciti, pentru că nu văd farmecul în a citi o carte over and over. Care mai e farmecul, dacă ştii oricum ce se întâmpla?

Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Ei fleoşc. Pas..

Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

Da, eventual povestesc prietenilor când dau de o carte bună, dar mă rog… cam ciudata întrebarea asta..

Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

De regulă ori citesc cea mai nouă carte a unui autor care îmi place foarte mult, ori aleg o carte a cărei recenzie m-a făcut curioasă.

Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?

Mă simt ca la liceu, şi nici atunci nu am citit toate cărţile alea “obligatorii”. Nu frate, fiecare citeşte ce vrea, e vorba de valori la urma urmei.

Care este locul preferat pentru lectură?

Acasă citesc pe canapea, dar ca să fabulez şi să o iau pe arătură, mi-am plăcea să citesc în hamac, pe munte.

Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Aici chiar am o problemă. Ori muzica dată foarte încet, ori deloc. Parcă mi se încâlcesc cuvintele în cap.

Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Nu sunt deloc amatoare, recunosc. Nu mai văd farmecul deloc. Poate doar dacă ar trebui musai.

Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Îmi place la nebunie să merg în librăriile mari, să mă plimb pe acolo şi să-mi aleg o carte sau mai multe. Aşa că de regulă citesc cărţile pe care mi le cumpăr sau eventual pe care le primesc. Nu zic nu nici dacă-mi pune cineva o carte sub nas şi mă prosteşte că e bună.

O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?

… ceva de care nu prea am timp, lucru de care nu mă bucur. Dacă vă aşteptaţi la un răspuns din ăla pompos…. nu prea am de unde să-l scot. Poate doar că e un mod de evadare din faţa calculatorului şi de la statul pe scaunul în care deja simt că prind rădăcini.

4 comentarii:

  1. Apropos de citit in hamac , pe munte, la Vila Bran poti sa stai in hamac, sa citesti sau doar sa admiri privelistea superba din fata ta :) Eu am incercat sa citesc acolo si senzatia a fost tare faina.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *