Hoinari pe Platoul Bucegi I

Data: 5 decembrie 2009

Traseu:
Sinaia Cota 2000 – Cabana Piatra Arsă (1950) pe 
Cabana Piatra Arsă – Hotel Peştera (1610) pe 
Hotel Peştera – Cabana Padina (1509) pe lângă schit (variantă pe )
Durata totala: 5 ore
Telefon Cabana Padina: 0788 207 553; 0729 079 757; 0729 469 697
 
Harta la final.

Să pleci pe munte iarna de nebun chiar NU este o idee buna! Şi fiindcă aveam nevoie de niscaiva instruire în turele de iarna, atelierul Asociaţiei Montane Carpaţi pentru începători în ale turelor de iarna mi s-a potrivit ca o mănuşă. Minune a fost şi faptul că am fost acceptaţi să participăm la tură în condiţiile în care în momentul în care am aflat, locurile deja erau ocupate.

Aşa se face că vineri ne încolonăm la gară, echipaţi de sus până jos, pentru ca a doua zi dimineaţă să ne trezim la o oră rezonabilă pentru a ajunge la ora 10:30 sus la Cota 2000.


Sâmbătă dimineaţă la 9:30 eram deja sus la cabină la 2000, unde facem cunoştinţă cu jumătate din grupul nostru. Cealaltă jumătate, venită cu maşina până la 1400, au urcat pe jos până la 2000 şi în jur de ora 11:15 ne aventurăm pe Bandă galbenă.

 Sinaia Cota 2000 – Cabana Piatra Arsă (1950 m ): 1h 15
Din păcate toată tura avea să fie lipsită de zăpadă, aşa că atelierul a fost mai mult teoretic decât practic, însă bagajul de informaţii cu care m-am întors e mai greu decât ce duceam în spate.

După un urcuş uşor de vreo 10 minute, probabil undeva în apropierea Vârfului Furnica (2103), ne oprim pentru nişte explicaţii, şi admirăm Releul Coştila, care pare atât de aproape..

Imediat după aceasta urmează o coborâre foarte abruptă, printre stânci, la care, la un moment dat, am fost pe post de parapet de oprire pentru o colegă care s-a dezechilibrat. Spre fericirea noastră, am reuşit să o ţin ca să nu cădem amândouă, ceea ce nu ar fi avut deloc un final fericit.

Odată ce coborârea se termină, Coştila pare şi mai aproape..

Intrăm în jnepeniş, unde brusc în faţa noastră apare o vulpe, iar eu sunt, bineînţeles, ca de obicei, ultima care o vede :P

Sunt foarte uimită de acest animăluţ care nu-mi vine să cred că nu îi este teamă de 12 oameni care se holbează la el. Probabil îi era foarte foame din moment ce s-a apropiat la aproximativ 2-3 metri de noi..

În jur de 12:30 ajungem la Piatra Arsă (1950). Ţin să menţionez că marcajul bandă galbenă este proaspăt refăcut, stâlpii sunt foarte deşi, şi probabil că în cazul în care zăpada nu depăşeşte 2 metri, pot fi văzuţi şi iarna.

Aici schimbăm macazul, cotim la stânga şi în scurt timp intrăm pe Bandă albastră spre Hotel Peştera.

 Cabana Piatra Arsă (1950 m) – Hotel Peştera (1610 m): 1h 45

Mai bine de o oră se merge cât de cât orizontal, nu se urcă, nu se coboară. Însă ultima bucată de drum până la Hotel Peştera, gluma se îngroaşă, nu de alta dar Piatra arsă e la 1950 iar Peştera, la 1610. Urmează câteva porţiuni de coborâre prin stânci, destul de dificile, mai ales pentru cineva care nu este obişnuit cu aşa ceva. De aceea m-am şi simţit datoare să ajut colega care nu avea beţe, pentru că ea avea mai mare nevoie de ele decât mine.

Cu chiu cu vai am ajuns la Peştera (1610) în jur de 14:45, unde suntem super încălziţi după coborâre şi nu putem sta prea mult pe loc. Astfel că după o regrupare, ne încolonăm cu toţii spre Cabana Padina. În mod normal, pentru a ajunge de la Peştera la Padina, se urmează drumul obişnuit, marcat cu banda roşie, însă noi am fost ghidaţi pe lângă schit, urmând Ialomiţa, unde peisajul este muuult mai interesant.

  Hotel Peştera (1610 m) – Cabana Padina (1509 m): 30-45 min

Un pic cam obosiţi şi un pic mai mult lihniţi de foame, am ajuns la Cabana Padina (1509) în jur de 15:15, adică după 4 ore de la plecare. A se reţine că traseul putea fi parcurs şi în 3-3,5 ore, fiindcă am mers destul de încet fiind un grup mai mare, şi nu ne cunoşteam între noi.

După ce ne-am ales paturile şi ne-am schimbat, am năvălit la masă, unde era să mănânc şi farfuriile la cât de foame îmi era.

Restul zilei, şi anume până în jur de ora 21-22 a fost ocupată de partea teoretică a atelierului, şi anume discuţii foarte interesante despre tot ce înseamnă ture de iarnă, şi nu numai.
După asta a urmat partea mai dureroasă pentru mine pentru că, evident, dormitul într-o cameră cu 14 paturi, şi implicit 14 oameni, has it’s downside. Nu pot să zic că nu ştiam la ce mă înham, însă am avut ‘noroc’ de un concert de sforăituri din toţi rărunchii destul de inedit. E prima oară în viaţa mea când mi-am băgat vată în urechi (bine că aveam) şi asta doar ca să reduc puţin din decibeli. Cu chiu cu vai am reuşit însă să dorm câteva ore.

Clic aici pentru a doua zi.

20 comentarii:

  1. Doamna Alexandra, imi datorati niste bani ! De ce ? Simplu :
    Eh, cum voiam sa cobor pe aici in viitoarea tura, pentru ca pe poteca asta nu fusesem (inca), stiti poezia: “google”, niste vorbe in vant, dau peste articol ! Citesc cu nesat, scris cu nerv, simtul umorului, frumos ! Aaaa, da’ ia sa vad si a doua zi, dupa aia tusti pe blog, ia sa vad si aia si aia si ailalata, da’ cum a vazut scriitoarea Viena, da’…Incepusem cautarea pe la 20:00. Mi-aduc aminte ca am serviciu si ca a doua zi ma duc acolo, nu pe platoul Bucegi,deci trebuie sa ma culc. Dar era cred 03:30 ! A doua zi, cu ochii carpiti, muuuult dupa inceperea programului, ajung la serviciu !
    Sefu’ (rau, absurd si ationat de grija, ca orice sef sanatos): unde ai fost ba, pan’ la ora asta ?
    Io: pe platoul Bucegi !
    -Aaaa, ma iei la misto ! Penaliare 5% ! Si singur ai fost, breazule ?
    -Nu, cu Alexandra !
    -Esti beat sau drogat ! Pai ce ba, io nu stiu cum o cheama pe sotia ta ? 10 % !
    Si a plecat nervos,nu am putut sa-i mai zic ce si cum !
    Deci, banii !!!

  2. :))) Corneliu, you’ve made my day!
    Cred ca e cel mai tare comentariu pe care l-am primit vreodata pe blog! :)
    A trebuit sa citesc de 2 ori, ca prima data am citit in graba si nu intelegeam despre ce e vorba :))

    Cu cea mai mare placere iti dau banii! :))
    Ah, si poate ii dai adresa blogului si sefului tau, poate o sa intarzie si el! :))

  3. Nu va grabiti ! Pai stiti ce salariu am eu ? Si, implicit, ce ar insemna 10% ? E hai, ca am glumit, sunt bugetar, vai de capul meu !
    I-am dat sefului adresa blogului ! A venit a doua zi tarziu, cu ochii carpiti de nesomn, neras, jigarit,cocosat, etc., dar cu o mina de om multumit, cu o fata luminoasa si un zambet tamp ! Dar cel mai important e ca SI-A CERUT SCUZE si mi-a promis ca imi va da el o prima de 10%, pentru ca trait clipe de vis, blogul l-a dat pe spate. Asa ca va datorez niste bani ! Ce ti-e si cu viata asta !

  4. Serios ? Pai scriu eu un mesaj pe Facebook, cu o scurta referire la intamplare si un numar de cont, sa vireze fanii dvs. banii acolo ! Nu al sefului, fireste ! Dar al cui oare ?

  5. Multumesc ! Am citit paginile indicate ! Haios de tot, cu Kosovo, nu ?
    O stiti pe Ileana Bocanciu, o prietena comuna pe facebook si care va apreciaza blogul? Va intreb pt. ca este o pasionata muntomana cu care m-am imprietenit pe net ! Si cum lumea e mica…

  6. Uite-o pe Coana Vulpe in actiune :). Sintem/am fost cunostinte vechi, ne astepta in fiecare seara pe Drumul de Vara si primea de mincare. Uneori fura de la Miorita, o mai fugareau ciinii prin Valea Dorului (vazut si asta). De la asta i s-a tras, a prins-o unul dintre ciini. A lasat doi pui pe undeva deasupra Statiei Meteo. Nu stiu ce li s-a intimplat.
    Filmarea nu-mi apartine.
    https://www.youtube.com/watch?v=yu8zqIzzBA0

    • E adevarat ca animalutele acestea, precum vulpea, sunt dragalase foc, insa tot animale salbatice sunt, si nu trebuie hranite de oameni.
      Nu stiu de unde ideea si moda asta de a da ciocolata (sau orice altfel de mancare) unuei vulpi… E pacat…
      Ea din momentul in care e hranita de oameni, devine dependenta de ei, si in afara ca nu mai e un animal salbatic, este astfel si pusa in pericol pentru ca poate muri de foame in lipsa hranei de la oameni.
      Cand le intalnim trebuie doar sa le privim, sa le fotografiem eventual, si sa ne bucuram ca am avut privilegiul de a vedea un animal salbatic in habitatul lui, dar nimic mai mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *