Road Trip ‘09 : Ziua 8 – Cetatea Alba Iulia si Biserica fortificata Carta

Alba Iulia – Cetate – Sebeş – Sibiu – Cârţa – Făgăraş: 187 km

Mă aflu în situaţia bizară şi cât se poate de unică de a fi trezită cu noaptea în cap de Cristi, care are chef de panaramă în cazul în care nu mai “prindem” mic dejun. Adică…cum adică…? Dăm o căruţă de bani şi nici nu mâncam dimineaţa..? Eteee comedie! Aşa că la ora 8 fără un pic sunt trezită şi târâtă la masă, unde, spre liniştea noastră dăm de sefu’, care se îngrijeşte să primim micul dejun cum se cuvine.

Dar, cu ocazia asta, am primit şi a doua porţie de ruşine că suntem gălăţeni. Prima oara -> vezi Ziua 2. Cum am ajuns la restaurant, bineînţeles că primul lucru a fost să constatăm că într-adevăr mâncarea era un fel de specie pe cale de dispariţie. Şi motivul ne-a fost de îndată explicat: “Băi frate, au venit ăştia de la Moldova, şi au ras tot! Sunt ca termitele! N-am mai văzut aşa nehaliţi în viaţa mea!“. Kodak moment. Tot ce am putut face a fost să dăm din cap politicos, să falsificăm un zâmbet şi să ne rugăm să nu fi băgat nimeni de seamă numărul de la maşina noastră.

Am mâncat şi noi repede, am băgat bagajele şi ne-am luat tălpăşiţa.

Scârțâitul este încă cu mine, aşa că mă gândesc serios să găsesc un service Dacia ca să-mi iau măcar de-o grijă şi să nu-mi strice cheful tot restul concediului.

But fiiirst Cetatea Alba Iulia. Citisem e site-ul Primăriei Alba Iulia că oamenii au băgat nişte bănuţi şi au făcut ceva drăguţ pentru turistul care ajunge pe meleagurile astea. Aşa s-a născut Traseul celor trei fortificaţii. Eu una nu pot să-l numesc chiar traseu, în adevăratul sens al cuvântului.

Vă sfătuiesc în cazul în care doriţi să veniţi la Alba, să o faceţi într-o zi de Sâmbătă, pentru atunci se trage cu tunul. De asemenea, în fiecare zi la 12 fără 20 se face schimbarea gărzii. Este destul de drăguţ…

Am văzut tunuri, arme, uniforme, ponei, am coborât prin tunelul de acces la platforma de artilerie, am făcut poze cu ursul (de fapt cu sabia)

… şi am urmărit bineînţeles schimbarea gărzii.

Next stop: Biserica fortificată Cârţa, sau … what’s left of it.

But fiiiirst: oprire la Service.

Este ora 13 şi am nimerit chiar la începutul pauzei de masă, aşa că tre să aşteptăm cuminţi o oră ca să mi urce maşina pe elevator. Culmea, la probă, nu se mai aude nici un scârţâit! Bineînţeles! Damn u Murphy!

Spre fericirea mea, toata şmecheria nu durează mult, omu mă asigură că nu e nimic în neregulă cu maşina, ba pe deasupra cică mi-a îndreptat scutul (era clar că-l lovisem) şi culmea nici nu-mi cere nici un ban. Foooarte de treaba oamenii ăştia! Mai mult, mi-au explicat şi unde să mă duc să cumpăr o rezistenţă pentru GPS, pentru că era arsă. Zece învârteli prin marele oraş Alba Iulia mai târziu, am găsit şi minunatul magazin şi am reînviat GPS-ul, căruia drept să spun, nu-i duceam foarte tare dorul, dar e bine totuşi de avut la îndemână.

Astfel ne aflăm în drum spre Cârţa, un scârţâit în minus, dar o mie de draci în plus, pentru ca ne lovim în nenumărate rânduri de situaţia plăcută de a merge bară la bară. La intrarea în Sebeş, la ieşirea din Sebeş, şi bineînţeles, deoarece suntem nevoiţi să trecem prin Sibiu, dinainte de intrarea în Sibiu, până aproape de ieşire. Astfel încât un drum de maxim o oră jumătate, ne-am luat cam dublu.

Din această cauză am şi ajuns la Cârţa în jurul orei 19, când, of course, nu mai era picior de om pe acolo.

Cârţa este considerată unul dintre cele mai vechi şi mai importante monumente ale goticului timpuriu din această parte a Europei. Mai mult detalii şi poze vechi şi noi, aici.

Se află între Avrig şi Făgăraş, accesul făcându-se din DN 1 (E68) pe un drum la stânga (în sensul de mers spre Făgăraş), care este aproximativ în dreptul accesului pe drumul 7C, faimosul Transfăgărăşan.

Nu există probleme cu găsitul, pentru că sunt indicatoare, şi drumul este scurt şi ok.

Când ajungem aici, îmi dau seama imediat de ce mi se părea una dintre cele mai frumoase biserici fortificate de pe lista mea.

Dar mai întâi de toate, observ că uşa este închisă (e ora 19, duhhh) şi văd că scrie să cheia se găseşte la casa parohială. Intru pe o poartă, şi văd un tip de tunde iarba în curte. Îl întreb de cheie, şi zice că părintele nu e acasă, da-mi dă el cheia. Mă consider norocoasă, iau cheia (cheile de fapt) şi intru. De aici încolo am avut exact aceeaşi senzaţie ca în Peştera Vadu Crişului, pentru că eram lăsaţi să explorăm de capul nostru, fără să ni se spună ceva înainte.

Prima oară se intră pe o poartă care nu are cheie, şi se merge pe alee o îngrădită de nişte pomi scunzi foarte interesanţi pe ambele părţi.

Apoi se ajunge la prima poarta care se deschide cu cheie, poarta zidurilor fortificaţiei.

O deschid cu sufletul la gură şi în faţa noastră se arată curtea bisericii şi în spate biserica. Dar înainte să mergem în biserică, descopăr o intrare pe stânga, în turn.

Se urcă pe o scară spiralată şi un pic cam şubredă, până sus, de unde priveliştea este superbă. Se vede grădina, biserica şi ceea ce a rămas din zidurile vechii fortificaţii.

A doua cheie deschide uşa de la biserică, care scârţâie ca în filmele de groază. Intram cu multă sfială şi admirăm interiorul. Este prima dată când facem cunoştinţă cu o biserică săsească şi totul este….altfel. Nu aş putea să descriu cum altfel, trebuie să vezi cu ochii tăi. Şi plus de asta, nu mai fusesem niciodată într-o biserică în care să nu mai fie nimeni. Sentimentul a fost cât se poate de intens.

După ce ne-am desprins cu greu de aici, am lăsat cheia şi am plecat spre Făgăraş, unde dormim în seara asta şi mâine vrem să vedem Cetatea.

Am ales complexul Laguna Albastră din Făgăraş. Ne-a încântat piscina de care dispune, gândindu-ne că dimineaţă rupem puţin din timp şi facem o baie.

Complexul se află la ieşirea din oraş spre Braşov. Odată ajunşi acolo, însă, aflăm că trebuie să plătim nu una, ci două zile de ştrand, şi o noapte de cort. Ceea ce nu este deloc normal, pentru ca era deja ora 20:30. În orice caz, pe motivul asta, Cristi a făcut o baie la lumina reflectoarelor, nu numai pentru că abia aştepta să se bălăcească, dar aşa măcar n-am plătit degeaba.

Ceea ce este foarte straniu/deosebit/amuzant este că atunci când intri în complex, se observă indicatoare cu “Atenţie! Căprioare!”. Bizar la prima vedere. Ce să caute nişte căprioare într-un camping.

Dar, surpriză. Când să mergem să vedem cum arată bazinul, în iarbă: o căprioară. Am încercat să pun uşor mâna pe ea, dar am văzut că se sperie, şi m-am îndepărtat. Şi mai mare mi-a fost mirarea când a doua zi a mai apărut o căprioară, mult mai blândă, pe care am pus mâna fără nicio problemă, de parcă era câine.

Moartă de somn, am mers la culcare, în timp ce Cristi a mai zăbovit un pic cu bălăceala.

Ziua 1   Ziua 2   Ziua 3   Ziua 4   Ziua 5   Ziua 6   Ziua 7   Ziua 8   Ziua 9
Ziua 10   Ziua 11   Ziua 12   Zilele 13 & 14


5 comentarii:

  1. Sa stii ca si noi am fost la Carta, in timpul zilei, dar era inchis si cheile ni le-a dat o tanara de la casa parohiala… bineinteles ca am ramas uimiti ca exista oameni care iti dau cheile bisericii fara sa te intrebe cine esti…a fost realmente impresionant…senzatia ca biserica e numai pentru tine este extraordinara…

  2. Buna, am ajuns intamplator pe site-ul tau si vad ca ai articole interesante despre vacante si calatorii.
    As dori sa mentionez site-ul tau la sectiunea Blog-uri partenere din site-ul meu, dedicat impresiilor de vacanta http://www.intercraft.ro. Daca doresti ca blogul tau sa apara acolo te rog sa ma contactezi prin pagina de contact de pe site.
    Multumesc

  3. Super articolul :)
    Planuiesc si eu un tur al Transilvaniei medievale, dar pe cand o sa “cresc mare” si o sa pot sa-mi iau masina.
    Ma bucur cand vad ca sunt din ce in ce mai multi care apreciaza frumosul si frumusetile tarii noastre :)
    Apropo, super filmuletul cu Retezatul… de fiecare data cand merg acolo parca sunt pe alta lume :)

  4. Mersi Moni!
    E foarte frumos ce am vazut eu in Transilvania, merita sa te duci.
    Eu vara asta ma duc prima data in Retezat si mor de emotie :D
    Din ce am vazut, cred ca va fi muntele meu preferat. O sa stam 3 nopti la cort la Lacul Bucura. Abia astept!

  5. Dupa cate stiu eu si dupa ce am vazut si eu la Carta in anii 90 in studentie manastirea cisterciana de la Carta nu a avut fortificatii, ruinele fiind diverse cladiri si biserica, acel turn este un element de arhitectura deseori folosit la bisericile din Ardeal si adaposteste scara de acces spre podul bisericii.
    Ordinul calugaresc proprietar al manastirii a fost alungat , daca retin eu, de Matei Corvin. Apoi a venit Reforma si manastirea a decazut. Comunitatea saseasca din Carta a folosit corul(altarul) drept loc de cult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *