Road Trip ‘09 : Zilele 13 & 14 – Brasov si Parc Aventura

Sinaia – Braşov – Parc Aventura – Piaţa Sfatului – Sinaia – Bucureşti: 247 km

Astăzi m-am trezit foarte ambalată, pentru că soarele se ivise la orizont şi am zis că neapărat trebuie să urcăm sus la Cruce. Ne-am echipat repede cu tot ce e nevoie şi am plecat spre Buşteni. Însă cum am plecat, am observat că vârful munţilor noştri dragi sunt acoperiţi de nori, şi nu din aceia pufoşi şi albi, ci din aceia cam urâţi.

Am zis totuşi hai să mergem până la telecabină să vedem ce se întâmplă şi poate e afişată starea vremii de la Babele.

Când am ajuns însă la telecabină, am crezut că înnebunesc. Parcările erau full, nici dacă vroiam să rămânem nu aveam loc de maşinile care colcăiau peste tot, dar cel mai interesant era că la telecabină era o coadă infernală care înconjura clădirea.

Great! Am făcut cale întoarsă şi ne-am hotărât să mergem la Parc Aventura la Braşov for some real fun.

Parcul este situat lângă Grădinna Zoologică din Braşov, la intrarea în Braşov venind dispre Valea Prahovei.

Este destul de aglomerat când ajungem aici, însă nu atât de aglomerat pe cât a devenit mai spre prânz, când s-a trezit tot omu sa vină la distracţie, ca de’, e week-end.
Ăsta a fost un mic inconvenient, deoarece fiind multa lume, trebuia să aştepti, pentru că e voie doar un singur om pe joc, din motive de siguranţă. Dacă nu respecţi, prima oară eşti atenţionat, apoi eşti dat afară.

Când m-am uitat de acasă pe site mi se parea complicat, însă aici lucrurile stau foarte simplu. Toate traseele încep de la căsuţa de unde îţi închiriezi echipamentul, iar când termini un traseu, te întorci aici.

Am început, ca să ne obişnuim, desigur, cu traseele galbele, care sunt clasificate uşoare, pt copii si începători.. Greşela a fost că le-am făcut pe ambele trasee galbene, ceea ce a durat cam mult. Apoi l-am facut pe cel verde, clasificat uşor pentru adulţi.

În orice caz, pentru a parcurge un traseu albastru, eşti obligat să faci galben sau verde. Sau aşa ceva..

Ne-am bagat apoi pe cel albastru, clasificat de dificultate medie. A fost foarte fun, mai puţin la plasă, pentru mine, pentru că a trebuit să-mi folosesc braţele, în care nu am o aşa mare forţă, aşa că a fost destul de obositor pentru mine. Dar nu m-am lăsat bătuta!

Relativ dificil este şi mersul pe sârmă cu bârna (nu mai ştiu cum se chema jocul), în sensul că prima dată a trebuit să mă întorc, pentru că m-am dezechilibrat.

Am terminat şi traseul albastru, şi ne-am dat seama că nu mai avem foarte mult timp, sarm am hotărât să luăm o oră în plus. Iniţial echipamentul se închiriază pentru 3 ore. Apoi plăteşti cu ora. Adică poţi rămâne în continuare fără să anunţi, şi plateşti la sfârşit cât ai stat în plus. A, să nu uitaţi buletinele!

Deci şi prin urmare am purces pe traseul roşu, cel dificil şi cel mai lung. Ştiam că va fi cam greu, dar, având în vedere că nu prea am ce sa păţesc, am zis de ce nu.

În mare mi-aduc aminte şi acum ce jocuri sunt pe acest traseu, dar nu neaparat în ordinea corectă. La înceut nu mai ştiu ce este, dar al doilea joc ştiu că sunt butoaiele, în varianta de 4 bucăţi, în loc de 3 care erau pe traseul verde parcă, prin care de data asta trebuie să mă trag cu spatele, pentru că e mai uşor. La sfârşit desigur trebuie să folosesc iar forţa mea de ţânţar pe care o am în braţe.

Apoi vine Purgatoriul, adică un pod care nu este deloc greu de parcurs, doar că este cam lung.

Al treilea joc este într-adevăr mai greu pentru mine cel puţin, pentru că este un fel de scară, dar cu barele foarte îndepărtate. Cristi foloseşte o metodă care pentru el funcţionează, însă pentru mine nu, aşa că adopt una personală, şi cu chiu cu vai, reuşesc şi ajung sus.

Între timp, vedem nişte oameni pe traseul negru, care fac nişte lucruri care par că sfidează legile fizicii, şi nu pot decât să mă bucur că nu o să mergem pe negru.

Apoi nu-mi mai aduc bine aminte toate jocurile. Sunt scările din imagine, unde se pare că cea pe care am mers eu, datorită faptului că este mai strânsă, e mai uşor de urcat, faţă de cea pe care a urcat cristi, care este mai loose, şi dacă şi el s-a plâns că a fost nasol…e clar.

Mai departe este snowboardul, care este jocul cu niscaiva viteză, foarte fun, până la sfârşit când, din cauza vitezei, te cam izbeşti de copac. Nu cu corpul, evident.

Jocul la care pot să zic că am cam failed, parţial, este cel cu inelele. Din pacate mama nu m-a făcut gimnastă, şi nu am putut trece prin el, ci pe lângă. Adică, după ce l-am văzut pe Cristi chinuindu-se la greu, dar evident reuşind, şi după ce am încercat şi eu, fără succes însă, am decis să mă trag pe tiroliană, în sens invers logic, lucru care pare uşor, dar chiar nu e. Pe ultima bucată cablul o ia în sus, şi forţa mea în braţe chiar nu mă ajută deloc. După o tentativă eşuată de a mă sui pe platformă, şi o alunecare până la jumătatea cablului, unde am stat cam 1 minut să îmi revin, am mai încercat odată, şi de data asta a reuşit şi Cristi să mă prindă şi să mă tragă pe platformă. Pfiu, fuse cam greu…

Cam asta este piatra de încercare de pe tarseul roşu, pentru că după, urmează 3 tiroliene una după alta, din care prima e cea mai lungă din Parc, ceea ce e fericirea supremă pentru mine.

Uf, aşa se face că după 4 ore de ţopăit din copac în copac ca maimuţele, am revenit pe pământ, cu gândul că vom mai reveni aici cu prima ocazie. Nu de alta dar Cristi tre să faca traseul negru…

După amiaza ne-am petrecut-o în centrul oraşului, în care am mai fost de nenumărate ori, însă pe care nu cred că l-am mai văzut vreodata aşa frumos. Noi de regulă mergem iarna în Braşov, astfel că de data aceasta mi s-a părut că ar fi prima oară când văd adevăratul potenţial.

Am descoperit multe clădiri pe Republicii pe care nu le băgasem niciodată în seamă, şi am stresat Biserica Neagră la câte poze i-am făcut.

Am privit cu nostalgie spre Tâmpa, unde acum aproape 2 ani am urcat şi ne-am clătit ochii cu priveliştea Braşovului văzut de sus.

După masă am venit din nou la Sinaia, a patra oară când parcurgem acest drum în ultimele 3 zile, şi aşa se încheie, din păcate, aventura noastă.

A doua zi am pornit în jur de ora prânzului spre Bucureşti, cu frică de aglomeraţia cu care ne-am putea confrunta mai târziu. Drumeţia la Cruce, din păcate a rămas pe altă dată, spre nefericirea mea, însă am învâţat ceva important: nu e de urcat cu telecabina la Babele în week-end vara, şi dacă chiar trebuie, treziţi-vă cu noaptea în cap.

Cam acesta a fost traseul nostru, totalizând 2330 de km:


View Turul Romaniei 2009 in a larger map



Ziua 1   Ziua 2   Ziua 3   Ziua 4   Ziua 5   Ziua 6   Ziua 7   Ziua 8   Ziua 9
Ziua 10   Ziua 11   Ziua 12   Zilele 13 & 14

7 comentarii:

  1. foarte tare !

    felicitari! vreau si eu in parcul ala pare foarte fun :)

    PS: imi place perspectiva din prima poza cu Biserica Neagra si cu brasov scris (eu nu am vazut acest unghi :P)

  2. @andrei

    Mersi!
    Da, e foarte fun la Parc Aventura. Chiar merita sa te duci. :)
    Si mie imi place foarte mult poza, dar nu mi-am dat foarte tare seama la fata locui de ce fac. :P

  3. Interesant circuitul acesta ! Sper sa ajung si eu la Parc Aventura…..caci m-ai facut curioasa……o intrebare am si eu…..daca iti mai aduci aminte….erau si kinderi cocotzati pe acolo….gen 5-6 ani ?…..caci fiimea e mare fan la cocotzari dar n-am idee cat de “dificile” sunt traseele pt ei…..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *